Un nou interviu cu Ioana Traistă.we|you| I love Danube!
#youth #PayItForward #Community
De unde ești exact și ce te definește ca om?
Am crescut lângă Dunăre, dar abia târziu mi-am dat seama cât mă definește. Părinții mei s-au mutat din Banat în Mehedinți când eram mică. Am folosit mereu regionalisme din Banat în casă și nu am folosit perfectul simplu pentru că noi nu eram de „acolo”. Au trecut anii și mi-a fost greu să mă descriu ca aparținând unei zone din România. Nu mă simțeam completă nici când vorbeam despre Oltenia, nici când povesteam despre Banat. Abia când aveam 22 de ani, studiam în Olanda și am călătorit la Budapesta m-am simțit acasă datorită Dunării. Atunci am înțeles că Dunărea e acasă.
Dunărea ma centrează. Îmi aduce aminte de cine sunt dincolo de lucrurile pe care le fac și le vreau. Mă ajută să mă bucur de acum și aici. E important să fiu sinceră cu mine și cu cei din jur, să mă ascult și să aleg lucrurile care mă definesc, nu pentru că așa trebuie și așa se face. Atât timp cât sunt aliniată cu valorile mele, știu că voi învăța ceva din orice voi face.
Ai facut voluntariat? Ne spui și povestea ta preferată despre ce inseamnă voluntariatul.
Am început să voluntariez în facultate și-mi pare rău că nu am făcut acest lucru și mai devreme. Mi-am făcut prieteni, am învățat extrem de multe lucruri noi, mi-a fost frică, am experimentat, am învățat să fiu responsabilă. Dar mai presus de toate, am aflat ce înseamnă să fii etic în tot ceea ce faci și să faci lucrurile bine pentru că așa simți, nu pentru că vei primi o recompensă externă. Voluntariatul este parte din viața mea. Nu-l văd separat de ceea ce fac zi de zi. E o modalitate de a reacționa la probleme pe care le vedem în jurul nostru și de a ne menține activi civici. Am voluntariat la Prime România (o asociație pentru studenții la comunicare și relații publice) și Chance for Life (o asociație care lucrează cu copii instituționalizați) când eram studentă. Am continuat cu GRASP (o rețea de tineri profesioniști români care trăiesc în diasporă) când am început să lucrez, iar acum o mare parte din activitatea mea de voluntariat este cu Cercul Donatorilor Bruxelles, o inițiativă prin conectăm românii din Bruxelles cu proiecte din România pentru care strângem fonduri. Prin voluntariat, înțeleg mai bine lumea în care trăiesc și-mi folosesc resursele pentru a încerca să dau înapoi ce am primit de la ea.
Care sunt sfaturile tale pentru a urma o carieră
Am început să nu mai cred în carieră. Îmi doresc o viață în care să simt că pot contribui. Profesia este parte din viața asta, iar cel mai important pentru mine este să fiu un om bun. Poate suna puțin siropos, dar dacă la finalul zilei mă înțeleg și știu de ce am reacționat într-un anumit fel, știu de unde pornesc a doua zi. O carieră fabuloasă mi-o pot clădi ușor, o viață fericită vine din relațiile cu ceilalți, relația cu tine însăți/însuți, din cum alegi să-ți petreci timpul. Dacă am grijă de mine și de fericirea mea, cariera va fi exact unde trebuie să fie și o voi clădi pe valorile mele, nu prea că am nevoie de validare externă.
Care crezi că este calea de urmat pentru cooperarea de tineret la Dunăre si Marea Neagră?
M-aș bucura să văd mai multe proiecte între asociații de la Dunăre/Marea Neagră, mai multe sărbători locale – trebuie să știm să sărbătorim, ca să știm cum să trecem peste probleme. Mi-ar plăcea să mai văd o comunitate a dunărenilor care fac proiecte sau sprijină proiecte pentru sate și orașe de-a lungul Dunării.
Un mesaj final
Prețuiește relațiile din viața ta, mai ales pe cea cu tine! Nu poți oferi altora ceea ce nu-ți oferi ție. Bucură-te de ceea ce ai să-ți oferi! Asta îmi reamintește mereu Dunărea !
Mulțumim Ioana!